Sfantul Efrem cel Nou

Sfantul nou mucenic Efrem (5 mai)
(descoperit la 3 ianuarie 1950)


Sfantul Efrem cel Nou - Iconografie
Sfantul Mare Mucenic Efrem cel Nou din Nea Makri, Grecia - Marele Tamaduitor, Grabnicul Ajutator in toate nevoile si Marele Facator de minuni - este reprezentat in icoane astfel:
  • in mana stanga are o flacara (de obicei rosie), semn al suferintelor sale mucenicesti, dar si al dragostei sale imense fata de Dumnezeu;
  • degetele mainii drepte sunt impreunate in semn de binecuvantare;
  • are barba neagra si usor ondulata;
  • are imbracaminte de calugar.
 Sfântul Efrem este numit nou mucenic fiindcă face parte dintre sfinţii secolului XX. A pătimit pentru credinţa ortodoxă la anul 1426, dar el se face cunoscut nouă după cel de-al doilea război mondial.
Descoperirea sa ca sfânt al Bisericii este într-un fel asemănătoare cu cea a altor sfinţii mucenici din secolul XX, ca de exemplu cea a sfinţilor Rafail, Irina şi Nicolae diaconul.   După cum ei s-au arătat fie în vise sau în vedenii şi au vestit oamenilor date despre viaţa lor la fel s-a întâmplat şi cu sfinţitul mucenic Efrem.
Descoperirea Sfântului Mucenic Efrem în secolul XX se datorează în primul rând lui Dumnezeu care a considerat ca acum este momentul să-l arate lumii pe smeritul Său slujitor. Prin asta a dorit să îi întărească în credinţă pe cei credincioşi şi să câştigăm înaintea Domnului încă un mijlocitor. Dar să vedem cine a fost el.
Viaţa Sfântului Mucenic Efrem Sfântul Efrem a văzut lumina zilei în oraşul Trikala din Grecia în anul 1384 în ziua Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), primind la botez numele de Constantin.  La 14 ani părăseşte pe mama sa văduvă şi pe cei şapte fraţi pentru a nu fi înrolat cu forţa în armata otomană, care din 1393 stăpânea această regiune.
Vine în peninsula Atică (Grecia), care încă nu era sub ocupaţie otomană, şi se călugăreşte la mânăstirea Bunavestire din “Muntele celor neprihăniţi” primind numele de Efrem, fiind mai apoi hirotonit ieromonah (preot călugăr).
Se numeşte aşa acest munte fiindcă aici încă din secolul X-XI au existat aici schituri călugăreşti. În anul 1416 otomanii intră în posesia acestei peninsule, iar în 1424 au invadat mînăstirea Buneivestiri, omorând pe toţi călugării , cu excepţia sfântului Efrem care în acea zi nu se afla acolo, ci într-o peşteră din munte unde avea obiceiul să se retragă pentru a se ruga.
Dar în anul următor, la 14 septembrie turcii vor invada din nou mînăstirea şi îl vor prinde pe sfântul Efrem. Timp de opt luni şi jumătate îl vor supune la chinuri groaznice.   In cele din urmă l-au spânzurat de un copac din curtea mînăstirii cu capul în jos, au legat lemne aprinse de trunchiul lui şi l-au pironit cu cuie groase şi I-au dat foc.
În mijlocul flăcărilor  sfântul s-a rugat la Dumnezeu şi la 5 mai 1426 la ora nouă dimineaţa şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Aflarea sfintelor lui moaşte.
Cea care a aflat sfintelor lui moaşte a fost maica Macaria. Aceasta după cel de-al doilea război mondial a venit în peninsula Atică în localitatea Nea Macri. Aici a aflat în ruine mînăstirea Buneivestiri, despre care nu ştia nimic.                                                         Deşi nu avea nici un fel de condiţii, înafară de o chilie mică unde îşi ducea viaţa monahală, sufletul ei s-a legat de acest loc. După ce se ruga şi lucra, ea cerceta ruinele vechii bisericuţe de aici încercând să o cureţe.
În timp ce o curăţa se ruga în sufletul ei ca Dumnezeu să o învrednicească să vadă pe vreunul din părinţii călugări care au trăit acolo.
După o perioadă de timp, într-o zi o voce lăuntrică I-a spus: “sapă acolo –indicându-i locul- şi vei găsi ce doreşti”.
A chemat un muncitor şi acesta în loc să sape unde i-a arătat, săpa unde credea el.           Maica mîhnită de neascultarea muncitorului a început să se roage în gând pentru ca acel muncitor să sape unde îi zicea ea. După trei –patru încercări muncitorul a săpat la locul indicat de maică.
Acolo ei au găsit un semineu, trei nişe şi un perete pe jumătate dărâmat, semn că acolo a fost o chilie. După ce a curăţat locul, maica l-a rugat pe muncitor să sape încet că poate vor găsi mormântul vreunui călugăr, şi să nu-l distrugă. Dar el şi de data asta nu a ascultat de maică, săpând rapid şi cu sufletul îndoit că vor găsi ceva. La un moment dat muncitorul a dat la iveală de capul unui om care răspândea o mireasmă plăcută. Atunci şocat, el nu a ştiut ce să zică. Maica l-a rugat să o lase singură. Ea a îngenunchiat şi cu evlavie a dat la o parte pământul din dreptul mâinilor sfântului necunoscut şi a zărit marginile mânecii unei rase călugăreşti.
Apoi dezvelind locul unde se aflau picioarele, a dat din nou de tivul rasei. Găsise trupul întreg al unui călugăr care trăise în mânăstire. A încercat să cureţe sfintele moaşte de noroi, tocmai începuse să plouă, dar oasele mâinii se fărâmiţau.
Aşa că a hotărât să le aşeze aşa cum erau, într-o nişă deasupra mormântului. Era 3 ianuarie 1950 când s-au întâmplat aceasta. Seara, maica în timp ce citea singură slujba Vecerniei a auzit paşi prin curte.
Nici nu a apucat să iasă să vadă cine este, că a şi văzut în faţa sa un om înalt,brunet, îmbrăcat în haine călugăreşti. Cu o mînă binecuvânta şi în cealaltă ţinea o lumină.             Acest om I-a spus: “pînă când mă vei lasa acolo jos? Şi omul ală, care mi-a dezvelit capul “. Maica I-a răspuns cu bucurie: “ Iarta-mă, dar mîine cum se luminează voi avea grijă de tine” şi apoi el s-a făcut nevăzut.
A doua zi maica, după slujba Utreniei, a luat sfintele moaşte, le-a spălat, le-a dus în sfântul altar, într-o mică firidă şi a aprins acolo o candelă. În noaptea următoare ea l-a visat pe omul lui Dumnezeu - cum îl numea ea – care după ce I-a mulţumit I-a spus că îl cheamă Efrem.
Mai multe amănunte despre călugărul Efrem avea să afle o femeie angajată la fundaţia mînăstirii. Aceasta avea grijă de copii acestei fundaţii. Într-o seară, cînd ea nu putea dormi a văzut un bărbat înconjurat de lumină care s-a apropiat de patul nepoatei ei. Aceasta s-a speriat, dar acel bărbat a liniştit-o zicându-I: “nu te teme, fata mea, sunt sfântul Efrem”.
Apoi I s-a adresat femeii: “ Sunt marele mucenic Efrem.  M-am născut la 14 septembrie, ziua Sfintei Cruci şi tot la 14 septembrie de Sfânta Cruce a început mucenicia mea, când aveam patruzeci şi doi de ani.
Să îi spui Macariei să îmi ridice un mic paraclis în cotitura drumului. Acolo obişnuiam să stau să mă odihnesc. Mormântul mi-a fost o peşteră. Barbarii şi mort mă torturau.” Apoi a dispărut. S-a arătat şi unei alte credincioase, căreia I-a arătat locul précis unde să fie construit acel paraclis.
Interesant este că exact în acel loc un om pe nume Barba Gheorghios, cu mulţi ani în umă, văzuse un călugăr foarte trist care se uita spre locul unde avea să se construiască mînăstirea. A fost atât de impresionat înât nu I-a uitat chipul.
Când s-a ridicat paraclisul, în momentul în care a văzut icoana cu sfântul Efrem l-a recunoscut pe acel călugăr. Altă dată I s-a arătat în vis unei alte măicuţe din mînăstire, era 29 aprilie 1966, descoperindu-I moartea sa martirică. Ia spus că a fost legat cu capul în jos de un copac puternic, iar în mijlocul pântecelui I s-a pus un lemn gros încins şi corpul bătut în cuie îi ardea.
Barbarii (turcii) care au făcut acestea stăteau deoparte şi priveau. Din momentul în care au aflat cum şi-a sfârşit viaţa sfântul, maica Macaria I-a luat sfintele moaşte din sfântul altar şi le-a aşezat cu evlavie în faţa icoanei sale. Atunci, era slujbă şi icoana a făcut un zgomot puternic. De asemenea moaştele au început să scoată zgomote, pe rând, cele mari, apoi cele mici şi apoi toate împreună.Apoi călugăriţele l-au văzut pe sfânt că umbla printre ele încălţat în papuci, îmbrăcat în rasă şi împrăştind o sfântă mireasmă.

Interiorul Paraclisului Sfantului Efrem cel Noudin Nea Makri, Grecia -
Copacul de care a fost spanzurat Sfantul Efrem si
Icoana sa in marime naturala

CINE ESTE Sfantul Efrem cel Nou?
Sfantul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - este un Mare Sfant (descoperit recent) al Bisericii Ortodoxe, care este cunoscut in toata lumea atat pentru marea sa putere facatoare de minuni, cat si pentru rapiditatea ajutorului sau, fiind supranumit "Grabnic Ajutator in toate nevoile". Sfantul Efrem cel Nou mai este recunoscut si ca SALVATOR al celor DEZNADAJDUITI si ca OCROTITOR al celor DEPENDENTI de DROGURI.
Sfantul Efrem cel Nou a trait in secolul al XV-lea in Grecia. A vietuit ca monah la Manastirea Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihanitilor de la Nea Makri din Attica, Grecia. Dupa ce a trait 27 de ani in nevointa calugareasca aspra, manastirea de pe Colina Neprihanitilor a fost cotropita de otomani. Turcii au ucis monahii prin decapitare, iar pe Sfantul Efrem cel Nou l-au facut rob si l-au torturat in felurite chipuri, de nenumarate ori, timp de 8 luni. La sfarsit, turcii l-au atarnat cu capul in jos intr-un copac batran, i-au strapuns trupul cu multe cuie - din acelea cu care a fost rastignit Domnul nostru Iisus Hristos pe Cruce, apoi i-au infipt in pantece un taciune aprins. Astfel si-a dat sufletul in mainile Domnului, la data de 5 mai 1426.
Vreme de 500 de ani nu a stiut nimeni de acest Mare Mucenic din Nea Makri, pana pe 3 ianuarie 1950, cand Sfintele sale Moaste – care sunt inmiresmate si pline de har – au fost descoperite prin revelatie de monahia Macaria, stareta Manastirii Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihanitilor (pana la cotropirea ei de catre turci, aceasta manastire era de calugari, iar din secolul al XX-lea – cand a fost restaurata – este de maici).
Dupa descoperirea Sfintelor sale Moaste, Sfantul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - s-a aratat de nenumarate ori staretei Macaria, altor maici si multor crestini (multi dintre ei nu stiau nimic despre Sfantul Efrem cel Nou), fie sub chipul unui nevoitor cu fata brazdata de multe osteneli, fie purtand vesminte preotesti, fie ca un calugar, marturisind: “Ma numesc Efrem!” si relatandu-le viata sa si chinurile si torturile la care a fost supus pentru marturisirea dreptei Credinte Ortodoxe. Celor mai multi, imediat dupa aratare, Sfantul Efrem cel Nou le-a rezolvat problemele: pe unii i-a vindecat de boli incurabile, altora le-a intarit credinta, pe altii i-a izbavit de primejdii sau de foc, pe multi deznadajduiti i-a mangaiat.

DARURILE Sfantului Efrem cel Nou

Sfantul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - este:

Mare Tamaduitor, Mare Facator de minuni, Grabnic Ajutator in toate nevoile

Sfantul Efrem cel Nou a vindecat multi oameni de cancer, diabet, leucemie, paralizie, epilepsie, orbire, dureri de ochi, de cap, de oase, de stomac si de articulatii, polinucleoza, boli ale inimii si ale creierului, hemoragii si multe altele; a ajutat in vremea operatiilor si a salvat de pe patul de moarte. Sfantul Efrem cel Nou a primit de la Dumnezeu o asa de mare putere de vindecare a tuturor bolilor - chiar si a celor asa-zis incurabile - datorita chinurilor cumplite pe care le-a suferit ca Mare Mucenic.
Toti oamenii care i se roaga Sfantului Efrem cel Nou cu smerenie, cu credinta si cu dragoste, dobandesc rapid mijlocirile sale.

 

Niciun comentariu: